Muzeul Conacul Bellu

Conacul Bellu a fost construit la mijlocul secolului al IX-lea, servind ca locuință pentru familia baronului Alexandru Bellu.

Clădirea adăpostește o colecție impresionantă de artă, cărți, mobilier și obiecte cu însemnătate culturală ce au aparținut familiei baronului Bellu până în anul 1926 când soția acestuia, Alexandrina, a donat conacul și întregul complex de clădiri ce îl înconjurau Academiei Române. De-a lungul timpului, clăridile ce erau amplasate în apropierea conacului au dispărut una câte una, conacul rămânând singura moștenire arhitecturală a stilului arhitectonic vechi autohton de pe întinderea domeniului.

Abia în anul 1953, conacul familiei Bellu a intrat în patrimoniul cultural din zonă, funcționând o perioadă ca muzeu regional. Începând cu anul 1990, Muzeul Conacul Bellu a fost inclus în structura culturală a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova, fapt care a condus la promovarea și dezvoltarea acestuia.

În momentul de față, Muzeul Conacul Bellu este recunoscut pentru stilul arhitectural al clădirii ce îl adăpostește și pentru comorile ce îi împodobesc interiorul, oferind vizitatorilor o incursiune în trecut prin coloanele impozante, ușile și ferestrele cioplite în piatră, mobilierul ce a apaținut familiei Bellu, tablourile, obiectele decorative din porțelan provenite din orient, colecțiile rare de cărți și, nu în ultimul rând, moștenirea etnografică de țesături, covoare și unelte autohtone.