Paștele este una dintre cele mai importante sărbători creștine, simbolizând Învierea Domnului și speranța vieții veșnice. Cu toate acestea, pe lângă tradițiile religioase bine păstrate, în cultura populară s-a conturat de-a lungul timpului un personaj îndrăgit, mai ales de copii: Iepurașul de Paște. Acest simbol pascal, deși nu are o semnificație religioasă propriu-zisă, a devenit un element nelipsit al sărbătorii, fiind asociat cu venirea primăverii, fertilitatea și renașterea naturii.
Dar care este povestea Iepurașului de Paște? Cum a ajuns să fie atât de iubit și ce povești pot spune părinții copiilor despre Iepurașul de Paște ? În acest articol, vom explora două dintre cele mai frumoase povești despre Iepurașul de Paște, dar și alte tradiții care îl înconjoară.
Originea și semnificația Iepurașului de Paște
Una dintre cele mai cunoscute povești despre iepurașul de Paște își are rădăcinile în mitologia anglo-saxonă și este legată de zeița Eostre, zeița primăverii și a fertilității. Se spune că, într-o iarnă geroasă, Eostre a găsit o pasăre rănită și, pentru a o salva, a transformat-o într-un iepure. Deși devenise un mamifer, iepurele a păstrat darul de a depune ouă. Drept mulțumire, acesta colora ouăle și i le dăruia zeiței în fiecare primăvară, moment în care natura renaștea.
Odată cu răspândirea creștinismului, această tradiție a fost preluată și adaptată. Iepurașul a devenit un simbol al Paștelui, iar ouăle colorate, inițial ofrande păgâne, au fost asociate cu bucuria sărbătorii pascale.
Haideți să le spunem copiilor, în apropierea Paștelui, aceste două povești fermecătoare despre Iepurașul de Paște!
Povestea Iepurașului de Paște
Cu mulți ani în urmă, Iarna a stat pe la noi multă, prea multă vreme. Copiilor le plăcea Iarna. Erau încântați să se joace în zăpadă și să se dea pe gheață, dar așteptau cu nerăbdare Primăvara.
— Să mergem în pădure, au spus ei, poate că Primăvara este acolo.
Au alergat, așadar, spre pădure, dar nu au găsit Primăvara. Era tare frig printre copacii golași, lipsiți de frunze. În plus, nu au zărit nici o pasăre și nici măcar o floare. Vântul de Nord și Gerul se jucau încă pe acolo, plini de vigoare. Ei au răvășit părul copiilor și i-au ciupit, răutăcioși, de nas.
— Primăvara nu a sosit încă, și-au zis cu tristețe copiii și s-au întors la casele lor.
Câțiva timp mai târziu, au încercat din nou, dar Vântul de Nord și Gerul nu s-au lăsat păgubași, i-au luat din nou în primire, dornici să îi necăjească. Nu au putut găsi nici de data aceasta Primăvara, așa că s-au dus iarăși, plini de obidă, la casele lor.
O vreme, copiii au continuat, o dată la câteva zile, să meargă în pădure, fără a reuși însă să dea de Primăvara.
— Primăvara nu va mai veni anul ăsta, și-au spus resemnați copiii. Nu ne vom mai duce deloc în pădure. Ce rost ar mai avea?
Drept urmare, au rămas tot timpul în case, încălzindu-se la gura sobei.
Până la urmă, Primăvara a sosit totuși. Vântul de Nord și Gerul au zbughit-o de îndată ce au văzut-o. Mugurii copacilor au crescut din ce în ce mai mari și au răbufnit în frunze de un verde crud. Micuțele flori și-au înălțat cu sfială năsucurile deasupra pământului. Păsările au pornit să ciripească vesele și să culeagă paie pentru a-și clădi cuiburile.
— Unde sunt copiii? a întrebat Primăvara. În fiecare an, ei vin să se joace cu păsările, florile și puii de animale din pădure. Mi-e dor de ei.
— Și nouă ne este dor de ei, au ciripit păsările. Întotdeauna le plăcea să ne asculte cântecele.
— Și nouă ne este dor de ei, au glasuit florile. Ei se bucură mereu de parfumul nostru. Și nu sunt copii răi, pentru că nu ne-au rupt niciodată tulpinele.
Iepurii, la rândul lor, au spus:
— Vrem să-i vedem din nou pe copii. Ardem de nerăbdare să îi pândim din vizuinile noastre și să-i privim cum se joacă.
— Știu ce s-a întâmplat, a zis Primăvara. Încă nu au aflat că suntem aici. Cineva trebuie să se ducă la ei și să le spună. Vrei să mergi tu, măcăleandrule?
— Mi-ar plăcea tare mult să o fac, a răspuns măcăleandrul, dar sunt foarte ocupat acum. Trebuie să-mi termin cuibul. Poate că vulpea are timp să se ducă.
— Aș merge bucuroasă, a declarat vulpea, însă oamenii nu suportă să mă vadă. Ar putea să creadă că am venit să le fur găinile.
— Ai dreptate, a rostit Primăvara. Ursule, n-ai vrea să mergi tu?
— Îmi pare rău, a răspuns ursul, dar copiilor le este frică de mine. Pe lângă asta, știți foarte bine că am dormit toată iarna, fără să bag nimic în gură. Am slăbit ca o scândură și mi-e tare foame. Ca să mă satur trebuie să mănânc cât e ziua de lungă. Iepurașul ar fi bun la asta. Copiilor întotdeauna le-au plăcut iepurii.
— Chiar așa, a încuviințat Primăvara. Vrei să te duci tu, Iepurilă?
Iepurașul era pe cale să spună „nu”, dar nu a putut pentru că, așa cum știți, este foarte timid. În plus, s-a simțit nemaipomenit de fericit să audă că este iubit de copii.
— Bine, a început el să zică, mă voi duce.
Apoi, și-a adus aminte de câini. Câinii aveau ură pe iepuri.
— Dar voi fi înhățat de câini, s-a tânguit el.
— Vai! Nu, nu! Nu se va întâmpla asta, l-a încurajat Primăvara. Poți să pleci la noapte. Atunci câinii au somnul cel mai dulce și nu te vor auzi.
— Așa voi face, și-a luat inima în dinți iepurașul. Dar cum le voi putea spune copiilor că ești aici? Noi nu le știm limba!
Nici Primăvara nu avea cum să răspundă la această întrebare. Păsările, florile și puii de animale au început să șușotească apoi între ei. După un timp, s-au gândit că au găsit o cale prin care iepurașul se putea face înțeles copiilor.
Au împletit, de îndată, un coș din ramuri și frunze. Au adunat cea mai fragedă iarbă din pădure și au așezat-o cu grijă pe fundul coșului. Apoi, fiecare pasăre a adus câte un ou din cuibul ei și l-a pus în coș. Unele ouă erau albastre, unele maro la fel ca și pământul, iar altele aveau picățele cafenii, ca și cum ar fi fost stropite cu picături de vopsea.
Au acoperit, după aceea, ouăle cu flori proaspete de primăvară, roze, albastre și albe.
Iepurașul a luat coșul în spinare, iar păsările și animalele i l-au legat strâns de trup.
— La revedere, iepurașule! i-au strigat prietenii din pădure.
Iepurașul a luat-o la goană tup-tup, tup-tup, către oraș. Străzile erau pustii. Toată lumea dormea, așa că nu mai simțea nici o urmă de frică.
Iepurașii știu unde locuiesc copiii, și iepurașul nostru a făcut drum mai întâi spre casa lui Alice. A făcut un mic cuib din iarbă verde și a pus în el un ou și câteva violete. L-a lăsat în fața ușii și s-a îndreptat, tup-tup, către casa lui Ionuț.
În fiecare casă, a lăsat câte un ou și niște flori de primăvară.
A doua zi dimineață, copiii au găsit cadourile și au strigat fericiți:
— A venit primăvara!
Din această cauză, el este numit Iepurașul de Paște.
Haideți să descoperim împreună încă o poveste minunată despre Iepurașul de Paști, care ne va aduce și mai aproape de magia acestei sărbători!
A fost odată o familie de iepurași: mama, tata și cei șapte copii ai lor. Părinții nu știau care dintre cei șapte urma să fie adevăratul Iepuraș de Paști. Atunci, mama a luat un coș cu ouă colorate, i-a chemat pe puii ei și i-a spus celui mai mare:
— Te rog, ia un ou din coș și du-l în grădină, acolo unde copiii au pregătit cuiburile.
Primul iepuraș a luat oul de aur și a alergat prin pădure, peste râu, prin poiană și peste câmpie, până a ajuns la grădină. Însă, când să sară gardul, a făcut un salt prea mare, oul i-a scăpat și s-a spart. S-a întors acasă trist, iar mama lui i-a spus:
— Iepuraș, iepuraș,
În grădină n-ai intrat,
Nu ești tu cel așteptat!
Al doilea iepuraș a luat oul de argint și a pornit la drum. A trecut prin pădure, peste râu, prin poiană și, când a ajuns în câmpie, s-a întâlnit cu o coțofană.
— Dă-mi, te rog, oul să-l privesc mai bine, n-am mai văzut niciodată unul atât de frumos! — i-a spus coțofana.
Iepurașul s-a gândit ce să facă, dar, înainte să ia o decizie, coțofana a apucat oul și a zburat cu el în cuibul său.
Cel de-al treilea iepuraș a luat oul de ciocolată și a alergat cu el prin pădure. Pe drum, s-a întâlnit cu o veveriță, care l-a întrebat:
— E bun oul?
— Nu știu, eu îl duc copiilor!
— Lasă-mă să-l privesc și să gust puțin din el.
Dar, pentru că oul era foarte bun, veverița l-a mâncat pe tot.
Al patrulea iepuraș a luat oul pestriț, pictat cu picățele, și a fugit spre grădină. Ajuns la râu, s-a oprit să se oglindească în apă și, uitând de ou, l-a scăpat în apă. Când s-a întors acasă, mama lui i-a spus același lucru:
— Iepuraș, iepuraș,
În grădină n-ai intrat,
Nu ești tu cel așteptat!
Al cincilea iepuraș a luat oul galben și a pornit la drum. În pădure, s-a întâlnit cu o vulpe.
— Vino până la vizuina mea să le arăți și puilor mei minunăția asta de ou! — i-a spus vulpea.
Curios, iepurașul a urmat-o, dar puii de vulpe au început să se joace cu oul până când l-au spart.
Al șaselea iepuraș a luat oul albastru și a alergat prin pădure. Pe drum, a întâlnit un alt iepuraș și, de bucurie, a pus oul jos ca să se joace împreună cu el. Însă, în joaca lor, din greșeală, au spart oul.
Ajuns acasă, mama lui i-a spus:
— Iepuraș, iepuraș,
În grădină n-ai intrat,
Nu ești tu cel așteptat!
Toată familia iepurașilor era tristă. Până acum, niciun iepuraș nu reușise să ducă oul în cuibul pregătit de copii. Mai rămăsese doar cel mai mic dintre ei. Era rândul lui să-și încerce norocul!
Al șaptelea iepuraș, cel mai mic dintre frați, a luat oul roșu și a pornit la drum. A trecut prin pădure, s-a întâlnit cu un iepuraș, dar nu s-a oprit la joacă. Apoi, a văzut vulpea, dar a ocolit-o. A trecut cu grijă peste râu. În câmpie, s-a întâlnit cu coțofana, care a zburat un timp pe lângă el, dar iepurașul i-a spus că este grăbit, iar coțofana l-a lăsat în pace. Astfel, a ajuns cu bine în grădină și, cu mare atenție, a pus oul în cuibușorul pregătit de copii.
Când s-a întors acasă, mama lui i-a spus fericită:
— Iepuraș, iepuraș,
În grădină ai intrat,
Tu erai cel așteptat!
Așa au aflat părinții cine era adevăratul Iepuraș de Paști. Totul s-a întâmplat demult, dar Iepurașul de Paști mai trăiește și astăzi și, în fiecare an, aduce ouă tuturor copiilor cuminți, urându-le un Paște fericit!
Tradițiile Iepurașului de Paște în lume
De-a lungul timpului, simbolul iepurașului s-a răspândit în întreaga lume, iar fiecare cultură și-a pus propria amprentă asupra acestei tradiții:
- Germania – Iepurașul de Paște a fost menționat pentru prima dată în secolul al XV-lea, iar în 1680 s-a publicat o poveste despre cum ascundea ouă pentru copii.
- SUA – Imigranții germani au adus tradiția iepurașului în Pennsylvania, iar copiii au început să își lase coșulețe pentru a primi ouă colorate.
- Elveția – În loc de iepuraș, în unele regiuni se crede că cucul aduce ouăle de Paște.
- Germania (alte regiuni) – În anumite zone, copiii cred în vulpița de Paște, care aduce daruri.
- Franța și Germania – Primele ouă de ciocolată au fost realizate în secolul al XIX-lea, iar germanii au inventat și dulciurile în formă de iepuraș.
Fie că vorbim despre legendele străvechi ale zeiței Eostre, despre poveștile populare sau despre tradițiile moderne, Iepurașul de Paște a devenit un simbol universal al bucuriei și al primăverii.
Indiferent de originea sa, cel mai important este că această tradiție aduce zâmbete și entuziasm în fiecare casă în perioada sărbătorilor pascale. Tu ce tradiții ai legate de Iepurașul de Paște? Scrie-ne în comentarii și spune-ne ce îți aduce cel mai mult bucurie în această perioadă!
