Dacă te gândești la al doilea copil, probabil că ai auzit toate aceste sfaturi. Uneori chiar în aceeași zi.
„Mai faceți unul repede, să crească împreună.”
„Mai bine așteptați câțiva ani, o să vă fie mult mai ușor.”
„Dacă sunt prea apropiați ca vârstă, o să vă fie foarte greu.”
„Dacă îi despart prea mulți ani, nu vor avea nimic în comun.”
Și este normal să apară întrebarea: există, totuși, o diferență de vârstă ideală între frați?
Răspunsul scurt este nu. Răspunsul lung este însă mult mai interesant.
clubulcopiilor.ro a analizat studiile publicate în ultimii ani și a citit sute de experiențe împărtășite de părinți, concluzia este surprinzător de clară: nu diferența de vârstă decide cât de apropiați vor fi frații.
Poate că ai frați sau surori și te gândești la propria copilărie. Poate ați fost inseparabili sau, dimpotrivă, nu v-ați înțeles deloc, deși vă despărțeau doar doi ani. Sau poate ai un frate cu cinci, șapte ori chiar zece ani mai mare și, astăzi, este unul dintre oamenii pe care te bazezi cel mai mult.
Adevărul este că toate aceste povești există. Și toate sunt reale.
Nu există o diferență perfectă. Există o diferență potrivită pentru familia voastră.
Mulți părinți pornesc de la ideea că, dacă aleg „intervalul corect”, copiii se vor juca frumos împreună, nu vor exista gelozii, iar viața de familie va fi mai ușoară. Din păcate, lucrurile nu funcționează chiar așa.
Un copil de doi ani poate primi cu entuziasm un frățior, iar altul poate trece prin luni întregi de regres și crize de gelozie. Doi frați despărțiți de doar 18 luni pot deveni cei mai buni prieteni sau pot avea personalități atât de diferite încât fiecare să prefere să se joace singur. În același timp, există frați despărțiți de cinci sau chiar șapte ani care au construit relații extraordinare și sunt foarte apropiați și la maturitate.
Acesta este și motivul pentru care psihologii și pediatrii evită să vorbească despre o „diferență ideală”. În schimb, îi încurajează pe părinți să se gândească la întrebări mult mai importante:
- Suntem pregătiți emoțional pentru încă un copil?
- Avem energia necesară pentru perioada care urmează?
- Avem sprijin din partea familiei?
- Cum este primul nostru copil? Are nevoie încă de foarte multă atenție?
- Ne dorim copii apropiați ca vârstă sau preferăm să trecem mai întâi de etapa scutecelor și a nopților nedormite?
De multe ori, răspunsurile la aceste întrebări cântăresc mai mult decât diferența de unul sau doi ani dintre copii.
Ce spun studiile?
Dacă vorbim strict despre sănătatea mamei și a viitorului copil, există totuși o recomandare importantă a medicilor.
Majoritatea specialiștilor recomandă ca între o naștere și următoarea sarcină să existe cel puțin 18 luni. Acest interval îi oferă organismului timp să se refacă și este asociat cu un risc mai mic de complicații în timpul sarcinii și al nașterii. Unele cercetări arată chiar că, din punct de vedere medical, o diferență de aproximativ doi-trei ani între copii poate oferi un echilibru bun între recuperarea mamei și riscurile asociate unei sarcini foarte întârziate.
Totuși, aceste recomandări privesc în primul rând sănătatea, nu relația dintre frați.
Iar aici intervine partea pe care niciun studiu nu o poate măsura complet: fiecare familie este diferită.
Unii părinți spun că perioada cu doi copii foarte mici a fost cea mai grea din viața lor, dar că acum copiii sunt inseparabili. Alții povestesc exact opusul: au ales o diferență mai mare de vârstă, au traversat primii ani mult mai ușor și au copii care se înțeleg excelent. Nu există o regulă care să se potrivească tuturor.
În continuare vom analiza fiecare diferență de vârstă în parte și vom vedea ce avantaje și provocări aduce fiecare dintre ele, atât pentru copii, cât și pentru părinți.
Diferență de 1-2 ani: cea mai intensă perioadă pentru părinți, dar și una dintre cele mai apreciate pe termen lung
Dacă îi întrebi pe părinții cu doi copii apropiați ca vârstă cum au fost primii doi-trei ani, foarte puțini îți vor spune că a fost ușor.
În schimb, mulți vor spune că a meritat.
O diferență de unul sau doi ani înseamnă, de cele mai multe ori, că vei avea simultan doi copii care au nevoie aproape permanent de tine. Unul încă poartă scutec, celălalt poate abia începe să renunțe la el. Unul se trezește noaptea pentru lapte, iar celălalt poate avea coșmaruri sau trece prin etapa în care refuză să doarmă singur.
Pentru părinți, aceasta este probabil cea mai solicitantă variantă.
Pe de altă parte, există și un avantaj important. Copiii vor trece prin etape similare aproape în același timp. Vor avea interese apropiate, vor merge împreună în parc, vor descoperi aceleași jocuri și, de multe ori, vor ajunge să aibă același cerc de prieteni.
Mulți părinți spun că, după vârsta de patru-cinci ani, lucrurile devin vizibil mai ușoare. Cei doi încep să se joace împreună, să își inventeze propriile jocuri și să petreacă tot mai mult timp unul cu celălalt, iar părinții simt pentru prima dată că pot face un pas în spate și îi pot lăsa să se distreze singuri.
Desigur, apropierea de vârstă nu garantează o relație apropiată. La fel cum doi copii despărțiți de câțiva ani pot deveni cei mai buni prieteni, există și frați foarte apropiați ca vârstă care se ceartă frecvent. Personalitatea fiecărui copil rămâne cel mai important factor.
Pentru cine este potrivită această diferență?
Poate fi o alegere bună dacă:
- vă doriți copii apropiați ca vârstă;
- sunteți pregătiți pentru câțiva ani foarte intenși;
- aveți sprijin din partea familiei sau un program flexibil.
Poate fi mai dificilă dacă primul copil are încă nevoie constantă de atenție sau dacă nu aveți suficient ajutor în primii ani.
Diferență de 2-3 ani: echilibrul pe care îl aleg multe familii
Dacă există un interval despre care se vorbește cel mai des, acesta este.
Nu pentru că ar fi „perfect”, ci pentru că oferă un compromis între nevoile părinților și cele ale copiilor.
La doi-trei ani, primul copil este, de regulă, ceva mai independent. Mulți copii merg deja la grădiniță, pot comunica mai ușor ce își doresc și încep să înțeleagă explicații simple. Pentru părinți, acest lucru înseamnă că venirea unui nou membru al familiei poate fi puțin mai ușor de gestionat decât în cazul unei diferențe foarte mici.
În același timp, cei doi copii sunt suficient de apropiați ca vârstă încât să împărtășească multe activități pe măsură ce cresc. Vor avea interese asemănătoare, iar diferența de dezvoltare nu este atât de mare încât să îi țină în lumi complet diferite.
Totuși, și aici pot apărea provocări.
Primul copil este încă mic și poate resimți puternic schimbarea. Gelozia este absolut normală și nu înseamnă că ai greșit cu ceva. Mulți copii trec printr-o perioadă în care cer mai multă atenție, devin mai sensibili sau își schimbă comportamentul pentru a testa dacă locul lor în familie este în continuare la fel de important.
Vestea bună este că, în cele mai multe cazuri, această etapă trece odată ce noua rutină începe să devină normală pentru toată lumea.
Diferență de 3-4 ani: mai multă liniște acasă, dar și mai multă răbdare
Pentru multe familii, aceasta este perioada în care simt că au ieșit din etapa cea mai solicitantă.
Primul copil este deja destul de mare încât să se îmbrace singur, să meargă la toaletă fără ajutor și să participe la activități fără să aibă permanent nevoie de un adult lângă el.
Din acest motiv, sosirea unui bebeluș poate fi mai puțin copleșitoare decât atunci când ai deja un copil foarte mic acasă.
În același timp, primul copil înțelege mai bine ce se întâmplă. Îl poți implica în pregătirea camerei, în alegerea hăinuțelor sau în mici activități care îl fac să se simtă important și util.
Pe măsură ce cresc, diferența de câțiva ani începe să conteze din ce în ce mai puțin. Da, este posibil să nu se joace mereu aceleași jocuri, însă pot avea o relație foarte apropiată bazată mai degrabă pe încredere decât pe competiție.
Mulți părinți spun că această variantă le-a oferit și ceva foarte prețios: timp. Au putut să se bucure de fiecare copil în parte și au simțit că au trecut mai puțin haotic prin primii ani de viață ai fiecăruia.
Dar există și un mic dezavantaj.
În momentul în care simți că ai ieșit din etapa scutecelor, a nopților nedormite și a căruciorului, revii din nou la începutul acestei aventuri. Pentru unii părinți acest lucru este firesc. Pentru alții este unul dintre motivele pentru care aleg să rămână la un singur copil.
Diferență de peste 5 ani: mai puțină competiție, mai multă răbdare
Există un mit pe care probabil l-ai auzit și tu.
„Dacă îi despart prea mulți ani, nu vor avea nimic în comun.”
În realitate, lucrurile sunt mult mai nuanțate.
Da, este puțin probabil ca un copil de 10 ani și unul de 4 ani să se joace zilnic aceleași jocuri. Vor avea interese diferite, prieteni diferiți și vor trece prin etape complet diferite ale copilăriei.
Dar asta nu înseamnă că nu pot avea o relație extraordinară.
De fapt, mulți părinți povestesc exact opusul. Fratele sau sora mai mare devine adesea un mic ajutor în familie. Îl învață pe cel mic lucruri noi, îl protejează și, de multe ori, îl admiră sincer atunci când începe să descopere lumea.
Desigur, nu trebuie pusă pe umerii copilului mai mare responsabilitatea de a-l crește pe fratele mai mic. El rămâne, înainte de toate, copil.
Însă diferența mare de vârstă reduce adesea competiția care apare între copii apropiați ca vârstă. Nu se luptă pentru aceleași jucării, nu își compară permanent rezultatele și nu simt că trebuie să concureze pentru aceleași reușite.
Mulți adulți care au crescut cu un frate mai mic spun că relația lor a devenit chiar mai apropiată odată cu trecerea anilor. Diferența de șase sau șapte ani, care părea uriașă în copilărie, aproape că dispare la maturitate.
Ce contează mai mult decât diferența de vârstă
După ce citești zeci de studii și sute de povești ale părinților, ajungi inevitabil la aceeași concluzie.
Diferența de vârstă explică doar o mică parte din relația dintre frați.
Mult mai importante sunt:
- Personalitatea copiilor
Unii copii sunt foarte sociabili și protectori.
Alții au nevoie de mai mult spațiu și timp pentru a accepta schimbările.
Nicio diferență de vârstă nu poate schimba acest lucru.
- Atmosfera din familie
Copiii învață din ceea ce văd.
Dacă părinții evită comparațiile permanente și îi încurajează să colaboreze, relația dintre ei are șanse mult mai mari să fie una apropiată.
În schimb, fraze precum:
- „Uită-te la fratele tău!”
- „El poate, tu de ce nu poți?”
- „Lasă-l pe el, că este mai mic.”
pot crea tensiuni indiferent dacă îi desparte un an sau opt.
- Timpul petrecut împreună
Nu este nevoie ca frații să facă totul împreună.
Dar experiențele comune contează.
O excursie.
Un joc de societate.
O seară de filme.
O vacanță.
Sau chiar o ceartă urmată de împăcare.
Toate acestea construiesc relația dintre ei mult mai mult decât diferența de vârstă.
Cum știi dacă este momentul potrivit pentru al doilea copil? 10 întrebări pe care merită să vi le puneți ca părinți
Atunci când vine vorba despre al doilea copil, mulți părinți caută răspunsul în calendare, statistici sau experiențele altor familii. Însă, înainte de a calcula diferența ideală de vârstă, poate că merită să vă opriți puțin și să vă puneți câteva întrebări.
Nu există răspunsuri corecte sau greșite. Scopul lor nu este să vă spună când să mai aveți un copil, ci să vă ajute să vedeți mai clar dacă acum este momentul potrivit pentru familia voastră.
1. Ne dorim amândoi încă un copil sau simțim presiunea celor din jur?
Uneori, întrebarea „Când îl faceți pe al doilea?” vine atât de des din partea rudelor și prietenilor, încât ajungem să credem că trebuie să luăm o decizie. Încercați să faceți un pas în spate și întrebați-vă sincer: este o dorință care vine din interiorul familiei noastre sau încercăm doar să răspundem așteptărilor celor din jur?
2. Ne-am revenit fizic și emoțional după prima experiență?
Recuperarea după naștere nu înseamnă doar vindecarea corpului. Înseamnă și somn, echilibru emoțional și sentimentul că începeți să vă regăsiți ca familie. Dacă încă vă simțiți copleșiți, este perfect în regulă să mai așteptați.
3. Primul copil este pregătit pentru o schimbare atât de mare?
Nu există o vârstă la care un copil este complet pregătit să devină frate mai mare sau soră mai mare. Totuși, dacă este încă foarte dependent de voi, trece printr-o perioadă dificilă sau are nevoie de multă atenție, poate merită să vă gândiți cum ar putea resimți venirea unui bebeluș.
4. Avem suficient sprijin?
Bunicii, prietenii sau chiar posibilitatea de a apela ocazional la o bonă pot face o diferență uriașă în primele luni. Nu este o dovadă de slăbiciune să ai nevoie de ajutor. Din contră, multe familii spun că acesta a fost unul dintre factorii care le-au făcut perioada de început mult mai ușoară.
5. Cum stăm cu energia, nu doar cu timpul?
Când suntem părinți, timpul pare să nu fie niciodată suficient. Dar, uneori, resursa cea mai importantă este energia. Întrebați-vă sincer: mai avem răbdarea și puterea necesare pentru încă un bebeluș?
6. Suntem pregătiți să trecem din nou prin nopți nedormite și scutece?
După câțiva ani, este ușor să uităm cât de solicitante au fost primele luni. Încercați să vă imaginați cum ar arăta viața voastră dacă, de mâine, ați reveni la hrăniri nocturne, schimbat scutece și un program complet imprevizibil. Dacă răspunsul vă sperie, este în regulă. Dacă vă entuziasmează, este un semn bun.
7. Situația noastră financiară ne permite?
Nu este nevoie de perfecțiune și nici de un cont de economii impresionant pentru a avea un al doilea copil. Totuși, este bine să vă gândiți dacă vă simțiți confortabil cu cheltuielile suplimentare și cu eventualele schimbări care vor apărea în următorii ani.
8. Cum arată viața noastră peste cinci ani?
Uneori este mai ușor să privim înainte decât să ne concentrăm doar pe primul an. Cum vă imaginați familia peste cinci sau zece ani? Vă vedeți cu doi copii apropiați ca vârstă sau simțiți că o diferență mai mare s-ar potrivi mai bine stilului vostru de viață?
9. Acceptăm că nu va exista niciodată momentul perfect?
Poate cea mai importantă întrebare dintre toate.
Aproape fiecare părinte spune același lucru: dacă așteptăm momentul în care vom avea mai mulți bani, mai mult timp, mai multă energie și mai puține griji, s-ar putea să nu îl găsim niciodată.
Există momente mai potrivite și momente mai puțin potrivite, dar rareori există un moment perfect.
10. Dacă am lua decizia doar noi doi, fără părerile nimănui, ce am alege?
Poate aceasta este întrebarea care le cuprinde pe toate celelalte.
Închideți pentru câteva clipe vocile celor din jur. Fără sfaturile bunicilor. Fără comparațiile cu prietenii. Fără ceea ce „ar trebui”.
Dacă decizia ar aparține doar vouă, ce ați simți că este potrivit pentru familia voastră?
Nu căutați diferența perfectă. Căutați momentul potrivit pentru voi.
La final, poate că aceasta este cea mai importantă concluzie a întregului articol.
Diferența de vârstă dintre frați influențează felul în care va arăta copilăria lor și cât de solicitantă va fi o anumită perioadă pentru părinți. Dar nu ea va decide cât de mult se vor iubi sau cât de apropiați vor fi peste douăzeci de ani.
Ceea ce contează cu adevărat este ca decizia să fie luată atunci când voi, ca familie, vă simțiți pregătiți. Pentru că fiecare familie are propriul ritm, iar acesta nu poate fi măsurat în luni sau în ani.
