Primăvara este anotimpul renașterii, al speranței și al frumuseții care se vede peste tot în jurul nostru. Este momentul în care natura își recapătă culorile, păsările se aud peste tot, iar sufletele noastre se umplu de bucurie și prospețime. De-a lungul timpului, primăvara a fost o sursă inepuizabilă de inspirație pentru poeți, care au transpus în versuri farmecul acestui anotimp minunat.
Poeziile de primăvară ne aduc mai aproape de natură, ne încântă simțurile și ne oferă o stare de liniște și optimism. Acest articol reunește o colecție impresionantă de poezii dedicate anotimpului in care natura revine la viata.
Poezii de primăvară pentru copii despre frumusețea și renașterea naturii
Aceste poezii surprind peisajele idilice ale primăverii, câmpurile înverzite, pomii înfloriți și ciripitul voios al păsărilor. Versurile lor descriu miracolul reîndoirii naturii, fiind o sărbătoare a culorii și a miresmelor proaspete.
1. Primăvară, de Vasile Alecsandri
A trecut iarna geroasă,
Câmpul iată-l înverzit.
Rândunica cea voioasă
La noi iarăși a sosit.
Dintr-o creangă-n alta zboară
Sturzul galben, aurit.
Salutare, primăvară,
Timp frumos, bine-ai venit!
Turturele se îngână,
Mii de fluturi vezi zburând,
Și pe harnica albină
Din flori miere adunând.
Cântă cucu-n dumbravioară
Pe copacul înflorit.
Salutare, primăvară!
Timp frumos, bine-ai venit!
2. Oaspeții primăverii, de Vasile Alecsandri
În fund, pe cer albastru, în zarea depărtată,
La răsărit sub soare, un negru punct s-arătă!
E cocostârcul tainic în lume călător,
Al primăverii dulce iubit prevestitor.
El vine, se înalță, în cercuri line zboară
Și, rapide ca gândul, la cuibul său se coboară;
Iar copilașii veseli, cu pieptul dezgolit,
Aleargă, sar în cale-i și-i zic: „Bine-ai sosit!”
În aer ciocârlia, pe casă rândunele,
Pe crengile pădurii un roi de păsărele,
Cu-o lungă ciripire la soare se-ncălzesc
Și pe deasupra baltii nălății se-nvârtesc.
Ah! Iată primăvara cu sânul său de verdeață!
În lume-i veselie, amor, sperare, viață,
Și cerul și pământul preschimbă sărutări
Prin roze aurite și vesele cântări!
3. Rapsodii de primăvară, de George Topârceanu
Sus, prin crângul adormit,
A trecut în taină mare,
De cu noapte, risipit,
Șiruri de mărgăritare
Din panere de argint.
Stol bălai
De îngerași,
Cu alai
De topărași.
Primăvară, cui le dai?
Primăvară, cui le lași?
Se înalță abur moale din grădină,
Pe jos, pornesc furnicile la drum.
Acoperișuri vestejite-n lumină
Întind spre cer ogeacuri fără fum.
Pe lângă garduri s-a zvântat pământul,
Și ies gândacii-Domnului pe zid.
Ferestre amorțite se deschid,
Să intre-n casă soarele și vântul.
De pe balcoane
Și coridoare,
Albe tulpane
Fâlfâie-n soare.
Ies gospodinele,
Iuți ca albinele,
Părul le flutură,
Toate dau zor.
Unele mătură,
Altele scutură
Colbul din pătură
Și din covor.
Un zârzar mic, în mijlocul grădinii,
Și-a răsfirat crenguțele ca spini,
De frică să nu-i cadă la picioare
Din creștet, valul subțire de floare.
Ca s-a trezit așa de dimineață
Cu ramuri albe – și se poate spune
Că-i pentru-ntâia oară în viață
Când i se-ntâmplă așemenea minune.
Un nor sihastru
Și-adună-n poală
Argintul tot.
Cerul e-albastru
Ca o petală
De miosot.
Soare crud în liliac,
Zbor subțire de gândac,
Glasuri mici
De rândunici,
Viorele și urzici…
Primăvară, din ce rai
Nevisat de pământeni,
Vii cu mândrul tău alai
Peste crânguri și poieni?
Pogorâtă pe pământ
În mătăsuri lungi de vânt,
Lași în urmă, pe câmpii,
Galbeni vii
De păpădii,
Bălți albastre și-nsorite
De omăt topit abia,
Și pe dealuri mucezite
Arături de catifea.
Și pornește departe-n sus
După iarnă ce s-a dus,
După trena-i de ninsori
Așternută pe colini…
Drumuri-nalte de cocori,
Călăuzii cei străini,
Își îndreaptă an cu an
Pasul tainic spre tainic
Spre ținutul diafan
Al câmpiilor de-argint.
Iar acolo te oprești,
Și doar pasul tău ușor,
În omăt strălucitor,
Lasă urme de viori
De condori împărătești
Peste albele stihii…
Primăvară, unde ești?
4. Concertul primăverii, de George Coşbuc
Mergem dar cu totii!
Chiar acum din crâng venii
Și cu-o veste bună!
Iarăși e concert, copii;
Merg și eu, și tu să vii,
Mergem împreună.
Vrei programă, lămurit?
Stai puțin să caut.
Cucul, un solist vestit,
De prin alte țări venit,
Va cânta din flaut.
Cântăreața dulce-n grai,
Cea numită „perla
Cântăreților din Mai“,
Dulce va doini din nai
Multe doine mierla.
Va întona apoi un psalt
„Imnul veseliei“,
Corul dintr-un fag înalt.
Vor cânta-n sopran și-n alt
Grăurii câmpiei.
Turturelele-n tenor,
Și alte voci maiestre,
Toate după glasul lor.
Vor urma dup-acest cor
Fel de fel de orchestre:
Voci de găite care fac
Să coboare ploaia,
Și-ntr-o scoarță de copac
O să bată tică-tac
Tactul gheunoaia.
Iar naționale-apoi,
Cobze și alte hanguri,
Glas de fluier și cimpoi,
Pitpalaci și cintezoi
Și-un taraf de granguri.
Se vor pune-apoi pe joc
Până chiar și surzii,
Când vor prinde dintr-un loc
Să ne cânte hori cu foc
Din tilinca sturzii.
Vom cânta și noi ce-om ști,
Cântece din carte.
Și, de va putea veni,
Vântul, și el va doini,
Că e dus departe.
Cine-i contra, să-l vedem,
Ca să-l știe soții!
De-aveți chef, tovarăși, blem –
Ura-n cer! Cu toții avem,
Mergem dar cu toții!
Poezii de primăvară pentru copii
Primăvara aduce o mulțime de idei de activități: plimbări în natură, grădinărit, picnicuri, pictură, modelaj și chiar lectura de povești și poezii de primăvară. Prin poezie, copiii își îmbogățesc vocabularul și își dezvoltă creativitatea.
Bucurați-vă de primăvară alături de cei mici!
5. De pe-o bună dimineața, de Otilia Cazimir
u tulpină de cârcel,
A sărit un gândăcel
Cu mustățile de ață.
Alți gândaci, mărunți și roșii,
Care-și poartă fiecare
Ochelarii pe spinare,
Dorm la soare, somnoroșii!
Iar pe-un fir de păpădie,
Ce se-nalță, drept, din iarbă,
Suie-un cărăbuș cu barbă,
În hăinuță aurie.
Suie, mândru și grăbit,
Să vestească-n lumea mare:
Preacinstită adunare,
Primăvara a sosit!
6. Ghiocei, Ghiocei – Lucia Olteanu
Când se lasă seara,
Mama nu mai aprinde lumina.
Doar a venit primăvara!
Au ieșit ghioceii și,
Lampaș cu lampaș,
Au făcut din pământ un cer înstelat.
7. Ghiocelul
Ghiocelul-i strop de soare
Peste satul înghețat,
Ghiocelul-i mângâiere,
Anotimpul așteptat.
El e semn de bine-n casă,
E stea sfântă de-nceput,
Și ne îmbie azi la viață,
Peste timpul ce-a trecut.
8. Păpădia-paraşută de Emilia Plugaru
Obosită rău de tot,
Furnicuța s-a oprit
Pe un fir de păpădie
Și un pic a ațipit.
Bate-un vântuleț șăgalnic,
Păpădia-ncetișor
Se dă huța: na, ni, na,
Furnicuțo, somn ușor.
Se trezește furnicuța:
– Ce de bine e să stai
Să privești spre cerul larg
Când afară-i luna mai.
Deodată, furnicuța
Observă că zboară-n sus.
Firul cel de păpădie
De la locul lui s-a smuls.
– Furnicuțo, țin-te bine
Cu lăbuțele de mine,
Căci zburăm acum pe ruta
Cer-Pământ… cu parașuta.
9. A venit primavara, de Emilia Plugaru
A venit primăvara
Cu soarele ei,
Pe câmpie aleargă
O turmă de miei.
Fluturași de mătase
Se avântă în zbor,
A venit primăvara
Și lumea-i a lor!
10. Vine primăvara
Frunză verde păpușoi,
Ce frumos e-acum la noi!
Căci zăpada s-a topit,
Primăvara a venit.
Peste tot e numai soare,
Și pe câmp, numai tractoare.
Se îmbracă glia iar,
Rodul să ni-l dea în vară,
Cu grâu frumos și aurit,
Că noi îl îngrijim de mic.
Și roade multe ne va da,
De știm bine a-l lucra.
11. Concert de primăvară, – de George Coşbuc
Chiar acum din crâng venii,
Şi c-o veste bună!
Iarăşi e concert, copii;
Merg şi eu, şi tu să vii,
Mergem împreună.
Vrei programă, lămurit?
Stai puţin să caut.
Cucul, un solist vestit,
De printr-alte ţări venit,
Va cânta din flaut.
12. Cântec de primăvară, de Șt. O. Iosif
Înfloresc grădinile,
Ceru-i ca oglinda,
Prin livezi albinele
Și-au pornit colinda.
Cântă ciocârliile
Imn de veselie,
Fluturii cu miile
Joacă pe câmpie.
Joacă fete și băieți
Hora-n bătătură.
Ah, de ce n-am zece vieți
Să te cânt, natură!
13. Primăvara
Astăzi omul de zăpadă,
Are fruntea-ngândurată.
Că o rază aurie
I-a ciupit din pălărie,
Şi la câţiva paşi de el,
S-a trezit un ghiocel.
14. Primăvara
Mi-aţi văzut cumva fetiţa?
E ca gărgăriţa …
Se numeşte Primăvara
Şi e sora şi cu Vara …
Are ghiocei în plete,
Violete pentru fete,
Narcise şi clopoţei
Pentru băieţei.
Cele mai frumoase poezii de primăvară
Ploaia caldă de primăvară și razele blânde ale soarelui sunt adesea teme centrale în poezie, simbolizând curățenia, prospețimea și speranța unui nou început.
14. Primăvara, de Magda Isanos
Un aer călduț, parfumat
Sub cerul de-un pal ivoriu,
În vale pârâul umflat
Aleargă sălbatic și viu.
În zori m-a trezit sărutarea
Trimisă pe-o rază de soare;
Lumina-neca despărțarea –
Tot răul murise-n uitare.
Veni pe aripa de vânt
O veste frumoasă din cer.
Și-acum bătrânul pământ
Își lasă cojocul de ger.
E vestea ce-o murmura seara
Zefirul. Pădurea o știe;
Sosește de-acum Primăvara,
Să bucure lumea pustie.
Prin dealuri sărace, se-aude
Un zvon care crește mereu.
Îl spun a pârâului unde,
Îl cântă tot sufletul meu.
O floare albastră și crudă
Se-nalță sfioasă spre soare
Și cată la loc să se-ascundă
De firea zăpezii ce moare.
Tu, soare, trimite lumina
În raze bogate spre noi
Și fă să răsare-n grădină
Frunzișul, pe arborii goi.
15. Versuri pentru tine, primăvară, de Otilia Cazimir
Şiruri negre de cocoare,
Ploi călduţe şi uşoare,
Fir de ghiocel plăpând,
Cântec îngânat în gând,
Sărbătoare..
Zumzet viu prin zarzări. Oare
Cântă florile la soare?
Că pe crengi de floare pline
Nu ştii: flori sunt, ori albine?
Pentru cine?..
Pentru tine, primăvară,
Care-aduci belşug în ţară,
Care vii,
Peste câmpii,
Cu bănuţi de păpădii
Şi cu cântec de copii!
16. Vine ploaia, de George Coșbuc
Vine ploaia! Las’ să vie!
Da, ce-i bună ploaia știe,
Iarba arsă din câmpie
Las’ să vie! Las’ să vie!
Vine ploaia, bine-mi pare,
În grădină am o floare,
Ploaia mi-o va crește mare.
Vine ploaia! Bine-mi pare!
Vine ploaia, bine face!
Spicul plin de-acum se coace!
Spicului răcoarea-i place!
Vine ploaia, bine face!
17. Sosirea rândunicii, de G. Coșbuc
Rândunica a sosit,
Primăvara vine.
Iată, mugurii-nverzesc,
Grădinițele-nfloresc,
Tot e viu și-ntinerit,
Căci e cald și bine.
Ger, zăpadă, tot s-a dus.
Primăvara vine.
Răsărit-au mândre flori
Și prin zări se văd cocori.
Verde-i jos, senin e sus,
Căci e cald și bine.
Poezie despre florile de primăvară
Explorează cele mai frumoase poezii despre florile de primăvară și lasă-te încântat de magia sezonului renașterii. Ghiocelul, simbolul speranței și al noilor începuturi, este considerat vestitorul primăverii. Mulți poeți români i-au dedicat versuri emoționante, surprinzând fragilitatea și puritatea acestuia.
Ghiocelul este floarea speranţei, a biruinţei peste iarna geroasă. După furtunile sufletului, ca şi după ale naturii, învie flori pe care le credeam moarte. Ca să poţi să aduni multe primăveri, trebuie să treci cu încredere toate iernile care îţi ies în cale!”
18. Ghiocelul
Spre sfârşit de iarnă grea,
De sub pătura de nea,
S-a ivit un ghiocel
Într-un vârf de firicel
Ghiocelul, clopoţelul!
El a dat de veste, el,
Că dorita primăvară
A venit din nou în ţară
Cu căldură şi cu soare
Pentru fiecare floare.
19. Buburuza și ghiocelul
Dimineaţa, în gradină,
A ieşit un ghiocel,
Raze blânde de lumină
Soarele-ndrepta spre el.
O roşcată buburuză,
L-a privit, l-a tot privit
Şi, c-un zâmbet cald pe buze,
Lângă el a adormit.
Când să plece mai departe,
Buburuza, ce-a văzut?
Punctele, vai, de pe spate,
Câte unul, au căzut!
Nu vă fie de mirare,
Că, având doar un picior,
Ghiocelu-n grabă mare,
I-a sărit în ajutor.
Zâna Primăverii vine,
Bucuroasă, lângă ei,
“V-ajutaţi? E foarte bine!
Bravo! Bravo, dragii mei.”
20. Crizanteme, de Cristina Elena Birliga
Bruma rece si panzata
A cuprins gradina toata,
Sub ea stau incremenite
Crizanteme adormite.
Raze palide de soare
Mangaie fiece floare.
Cupele-si deschid cu toate
Ca sa fie admirate.
Petale aramii, galbene, caramizii,
Zambesc mandre catre soare
Si carduri de calatoare-
Chemand glasuri de copii.
Din gradini si pana-n creste
Vantul rotocol goneste,
Ducand miresme de flori
Si petale in culori.
21. A deschis o floare ochii, de Marin Moscu
A deschis o floare ochii
Si pe buza-i de petale
A sosit o albinita
Sa caute de mancare.
Ca in stupul din prisaca
Are sute de surori
Care sunt la gradinita
Si discuta despre flori.
Pana-atunci doici gospodine
Le invata cum sa zboare,
Sa adune nectar dulce
Pentru alte surioare.
Cat de dulce-i mierea, iat-o,
Rod de floare-n fagure,
Parca vad viata cu ochii
Cum iese din mugure.
Si mai vad mii de albine,
Roiuri, roiuri peste sat,
Harnicia lor ma face
Stupar cu adevarat!
22. Ghiocelul
De sub un bulgăre-nghețat,
Cu căciulița albă de zăpadă,
Un ghiocel sfios și speriat
Își scoate căpușoru-n vânt să vadă.
Ce minunată-i dimineața-n crâng
Și ce călduț și bine e afară!…
De ce-ar întârzia-n pământ, nătâng,
Când are strai nouț de primăvară?
E liniște în jur… Și-i cel dintâi,
Și-i singurel: un firicel de viață…
Doar iepurașul fără căpătâi
Se-apropie tiptil și-i iese-n față.
De la clasicii literaturii române la poeții contemporani, fiecare a surprins în felul său unic frumusețea acestui anotimp minunat. Indiferent dacă sunteți în căutarea unui moment de nostalgie, de bucurie sau de contemplare, aceste poezii vă vor purta într-o călătorie poetică prin farmecul primăverii.
Bucurați-vă de primăvară și de poezie!
