Mulți părinți se simt copleșiți în fața provocării de a gestiona durerea pe care o simte copilul lor în urma unei pierderi. Fie că este vorba despre moartea animalului de companie, fie despre pierderea unei persoane apropiate sau a unui membru al familiei, situația poate fi dificil de abordat.
Tendinta multor parinți este de a ascunde de copii moartea. Îmi amintesc atunci când îi citeam băiețelului meu cartea „Regele Leu”, săream peste episodul morții lui Mufasa. Preferam să evit subiectul sau chiar să mint, pentru că nu știam cum să abordeze subiectul sau credeam că băiatul meu e prea mic să înțeleagă conceptul de moarte și doream să-l protejez.
În urmă cu doi ani, când l-am pierdut pe ciobănescul nostru german, Toby, băiețelul meu, Radu, pe atunci în vârstă de 3 ani, a fost foarte afectat. S-a întâmplat atât de repede încât nu a fost timp să îl pregătim cu adevărat. Așa că am făcut tot ce mi-a stat în putință pentru a crea un spațiu sigur pentru ca Radu să vorbească și să pună orice întrebare.
Și a făcut-o, de la „Când se va întoarce Toby?” la „De ce murim?”. Discutarea lucrurilor atât de deschis cu el l-a ajutat cu adevărat să proceseze moartea lui Toby. Acum, Radu nu are nicio problemă în a le spune oamenilor pe care îi întâlnește: “Am avut un câine pe nume Toby și a murit. Dar nu-i nimic, pentru că mi-l amintesc”.
Experții spun că este vital pentru copiii de toate vârstele să facă din moarte o parte din conversațiile obișnuite, așa cum a făcut Radu, care a pus o mulțime de întrebări. Dar uneori este foarte greu pentru ei, deoarece conceptul de sfârșit al vieții este derutant și, de obicei, nu au vocabularul necesar pentru a exprima pe deplin ceea ce simt.
Aflați cum puteți aborda cu blândețe subiectul cu copiii – precum și ce să faceți atunci când aveți de-a face cu o pierdere în familie.
Pregătiți-vă acum
Începeți prin a sublinia unele dintre ciclurile din natură. „Când fiica mea Maria era micuță, am vorbit despre planta noastră de apartament care a murit”, ne povestește psihologul Adela Petruț, care ne-a ajutat să scriem acest articol.
„I-am spus că nu mai trăiește și ce însemna asta: nu mai putea să ia apă sau să crească cu ajutorul luminii solare. Și am avut grijă să adaug că nu se mai putea întoarce din nou, pentru că permanența morții este ceva ce copiii mici înțeleg cel mai greu.”
Alte modalități de a aduce în discuție acest subiect sunt să îi arătați copilului fluturele care a murit pe verandă sau un fruct care era viu, dar care acum pare putred, „Chiar și un balon care se sparge poate arăta cum toate lucrurile au un sfârșit„, notează ea.
„Cu cât vorbiți mai mult despre moarte – și despre ce înseamnă aceasta – cu atât copilul dumneavoastră va fi mai puțin speriat și confuz atunci când i se va întâmpla unui membru al familiei”, spun psihologii. De asemenea, discutați despre ciclul vieții – ne naștem, apoi ne trăim viața și, în cele din urmă, murim (și dacă credeți că există un rai sau o viață după moarte, discutați și despre asta) – pentru a-i ajuta pe copii să înțeleagă că este o parte naturală și firească a vieții.
Împărtășiți direct veștile triste
„Încercați să evitați eufemismele de genul Este într-un loc mai bun„, deoarece pot fi înfricoșătoare sau mult mai derutante pentru copiii mici”, spune Adela. În schimb, vorbiți cu copilul dumneavoastră într-un loc familiar, unde are o jucărie preferată în apropiere pentru a-l ajuta să se simtă confortabil.
Planificați ce vreți să le spuneți (și poate chiar exersați mai întâi cu un alt adult). Apoi, în timp ce se joacă, fiți sinceri și concreti, chiar dacă ar putea suna puțin rece și detașat. Ați putea spune: „Bunicul a murit, iar acest lucru mă întristează foarte tare. Când oamenii mor, corpul lor încetează să mai funcționeze și nu mai pot mânca, nu mai pot să meargă sau să se joace. Și nu mai putem să-i vedem. „
În cazul în care copilul răspunde întrebând dacă trupul persoanei poate fi reparat, spuneți: „Când un corp încetează să mai funcționeze, nu mai poate fi repornit, reparat”, ne sugerează Adela.
Dar este, de asemenea, obișnuit ca cei mici să nu aibă nicio întrebare, așa că nu vă faceți griji dacă copilul dumneavoastră pare neinteresat. De fapt, este posibil ca micuțul să nu plângă, chiar dacă dumneavoastră o faceți. „Copiii mici nu experimentează același nivel de emoție ca adulții, deoarece nu înțeleg pe deplin conceptul de moarte”. Rețineți că cel mic poate manifesta reacții diferite în timp, cum ar fi atunci când se apropie sărbătorile și urmează să vă întâlniți cu familia extinsă, așa că monitorizați lucrurile și mențineți o bună comunicare.
În plus, ar trebui să fiți pregătit și pentru întrebări legate de faptul că dumneavoastră, copilul dumneavoastră sau o altă persoană dragă va muri în curând (și dacă copilul dumneavoastră nu întreabă, dar pare îngrijorat de acest lucru, puteți alege să abordați acest subiect).
Începeți prin a discuta despre modurile în care mor oamenii; în general, aceștia sunt foarte foarte bătrâni, foarte foarte bolnavi, au un accident grav. Asigurați-vă că adăugați „foarte, foarte” atunci când discutați despre moartea prin boală sau bătrânețe, astfel încât copiii să nu se îngrijoreze atunci când răcesc sau când aveți o zi de naștere. Apoi, discutați despre măsurile pe care le luați pentru a evita aceste probleme pentru familie, cum ar fi vizitarea regulată a medicului și condusul în siguranță.
Nu faceți promisiuni că oamenii nu vor muri, dar fiți realist și optimist și spuneți că intenționați să trăiți cât mai mult posibil. Iar dacă cunoașteți pe cineva care va muri în curând, discutați despre faptul că va fi trist și că veți trece împreună prin asta.
În cele din urmă, asigurați-vă că știe că nu este vina lui. Preșcolarii au tendința de a crede că lumea se învârte în jurul lor, așa că pot avea un sentiment greșit de vinovăție. Asigurați-vă copilul că nu a făcut nimic și că nimeni nu ar fi putut împiedica moartea să se întâmple.
„Este posibil ca ei să fi gândit ceva rău despre bunicul lor, iar acum că a murit, se tem că ei au făcut ca acest lucru să se întâmple”, spune psihologul Adela Petruț. „Explicați-le că nu a făcut nimeni nimic care să îl facă să dispară și că nu îl mai putem aduce înapoi.”
Cum vorbim despre moarte în funcție de vârsta copiilor?
Copii sub doi ani
Fiți sinceri, chiar și cu copiii mici. Copiii din această categorie de vârstă s-ar putea să nu fie capabili să înțeleagă pe deplin moartea și pierderea. Cu toate acestea, atunci când cineva din familie moare, ei merită totuși să afle despre acest lucru, mai ales dacă acest lucru le perturbă rutina. Ar fi indicat să folosiți afirmații declarative scurte: „Mătușa nu vine pentru că a murit” și să nu intrați în prea multe detalii.
Vorbiți despre moarte în general. Cei mici pot învăța despre moarte prin intermediul naturii. Plantele moarte, gândacii morți sau chiar și animalele omorâte pe șosea pot fi ocazii de a-i expune pe copii la conceptul de moarte.
Mulți părinți încearcă să evite să vorbească despre moarte atunci când nu este o problemă imediată, dar este mult mai ușor pentru un copil să se confrunte cu moartea unei plante sau chiar a unui animal decât cu pierderea unei persoane dragi sau a unei alte ființe umane.
Copii între trei și opt ani
Pregătiți-vă pentru o mulțime de întrebări. Copiii din această grupă de vârstă pot înțelege, în general, moartea și pot pune multe întrebări. Din punct de vedere al dezvoltării, este normal ca ei să se fixeze asupra noilor informații pe care le-au învățat.
Acest lucru se poate traduce prin faptul că un copil care nu obișnuia să vorbească niciodată despre moarte vorbește mult despre moarte, chiar și de până la 10 ori pe zi. Această grupă de vârstă va face, de asemenea, desene sau va juca jocuri despre moarte ca o modalitate de a procesa aceste noi cunoștințe.
Vorbiți despre moarte în general. Dacă un copil de această vârstă nu se confruntă cu o pierdere acută, poate fi totuși o idee bună să introducem conceptul de pierdere, atât pentru a-l pregăti pentru experiența inevitabilă, cât și pentru a dezvolta empatie și înțelegere.
Citiți o carte, cum ar fi Adio, Bursuc! sau Bunicul Elefant își ia rămas-bun pentru copii sub cinci ani. Pentru copiii mai mari, multe filme și cărți au moartea implicată în scenariu. Această expunere pasivă este o modalitate sigură de a începe conversația. Să vorbiți cu copiii despre morțile din cărți sau filme se poate simți mai sigur pentru ei, dar totuși poate declanșa o mulțime de întrebări. Răspuneți-le cu blândețe.
Copii de la nouă ani în sus
Lăsați-i să caute sprijin din partea prietenilor. Copiii din această grupă de vârstă pot fi aproape de mărimea unui adult la exterior, dar, în unele privințe, maturitatea lor în devenire îi poate face mai fragili. Este mai puțin probabil ca ei să pună multe întrebări și mai probabil să internalizeze o mulțime de îngrijorări.
Părinții copiilor de această vârstă care sunt îndurerați ar trebui să înțeleagă, de asemenea, că este posibil ca copilul lor să nu vină la ei pentru sprijin. Preadolescenții și adolescenții doresc adesea să își menajeze părintele și se uită în schimb la colegii lor.
Dacă copilul se retrage sau nu vrea să vorbească cu tine despre pierdere, prima întrebare ar trebui să fie: „Dacă nu vorbești cu mine despre asta, vorbești cu altcineva?”. Prietenii, părinții prietenilor, profesorii, sau antrenorii pot face parte din echipa care sprijină durerea copilului tău.
Treceți împreună prin primele câteva zile
După ce ați pierdut pe cineva drag, încercați să rămâneți cât mai aproape de rutina normală a copilului dumneavoastră. Rutina este, în general, reconfortantă pentru copiii mici, așa că acest lucru poate ajuta la atenuarea unora dintre schimbările de comportament care sunt comune la ei, cum ar fi să se poarte prostește sau hiperactiv sau să regreseze la vechile obiceiuri, cum ar fi suptul degetului mare, spune Adela.
Așteptați-vă să vă întrebe în continuare ce s-a întâmplat sau când se va întoarce ruda sau animalul de companie. „Zi după zi, s-ar putea să vă pună aceleași întrebări”. „Nu vă gândiți că sunt în căutarea unui înțeles mai profund, pentru că nu este așa. Ei au nevoie să le răspundeți la întrebări în mod constant, oricât de dureros ar fi, pentru că îi va ajuta să înceapă să înțeleagă finalitatea morții.”
Și nu uitați, nu trebuie să vă ascundeți sentimentele față de copilul dumneavoastră sau să vă prefaceți că totul este bine – dar țineți cont de faptul că copiii se pot speria dacă văd un părinte care se comportă necontrolat și inconsolabil. „Dacă vă văd plângând, explicați-le ce simțiți și de ce. De asemenea, putem sugera cum să răspundeți. De exemplu, ai putea spune Mă simt trist pentru că îmi lipsește bunicul tău. Mi-ar prinde bine o îmbrățișare!”
În această perioadă, s-ar putea să-l vedeți jucând scenarii despre moarte, ceea ce reprezintă un mod sănătos de a-și procesa sentimentele. „Joaca lor este ca o carte pe care o puteți citi pentru a le înțelege gândurile”, spun psihologii.
Este posibil să aibă unele noțiuni greșite pe care le puteți clarifica. „De exemplu, dacă copilul tău se preface că își hrănește păpușa cu înghețată și apoi, dintr-o dată, păpușa se îmbolnăvește și moare, ai putea interveni și spune: Știi, inima unchiului tău a încetat să mai funcționeze pentru că inima lui era bolnavă, iar doctorii nu l-au putut ajuta. De fapt, nu a fost din cauza a ceva ce a mâncat„.
Gestionați înmormântarea
„Dacă un copil mic ar trebui sau nu să meargă la o înmormântare este întrebarea numărul unu pe care mi-o pun părinții”, spune dr. psiholog Adela Petruț. Răspunsul ei: ”Da, dacă un copil își exprimă interesul de a merge, deși depinde de fiecare copil în parte. Părinții trebuie să ia în considerare, de asemenea, nevoile personale ale copilului lor și modul în care va arăta înmormântarea”. De exemplu, dacă oamenii ar putea plânge incontrolabil sau dacă există un sicriu deschis, acest lucru poate fi prea înfricoșător pentru unii copii.
Dacă copilul dumneavoastră participă la înmormântare, pregătiți-l pentru cum va fi și, ori de câte ori este posibil, oferiți-i posibilitatea de a alege, dacă să participe sau să rămână cu cineva acasă.
De asemenea, desemnați o anumită persoană care poate oferi o „evadare” dacă înmormântarea devine prea dificilă sau lungă pentru copil; această persoană vă poate scoate copilul afară pentru o plimbare, dacă este nevoie.
După înmormântare, continuați să vă ajutați copilul să își amintească de persoana iubită. Puteți lăsa pe masă un album cu fotografii ale acestuia, astfel încât să se poată uita la el împreună cu dumneavoastră când va fi pregătit. Chiar dacă persoana nu mai este, cei dragi încă o poartă în inimile și mințile lor prin dragoste și amintiri, așa că acesta este un mod prin care continuă să „trăiască”. Procesul de vindecare necesită timp, dar veți trece prin el – împreună.
Nu transmiteți un mesaj greșit
Aceste replici clasice pot părea explicații ușoare, dar copiii riscă să le interpreteze greșit:
„A adormit și nu s-a mai trezit.” – Dacă nu doriți ca copilul dumneavoastră să încerce să rămână treaz pentru tot restul vieții, având probleme cu somnul, evitați să faceți legătura între somn și moarte.
„Dumnezeu a avut nevoie de bunicul la El.” – Această credință vă poate oferi confort, dar copiii nu au capacitatea cognitivă de a o înțelege. Dacă îi spui copilului tău că Dumnezeu a iubit pe cineva și a vrut să îl ia în rai, s-ar putea să înceapă să se poarte urât pentru că se teme că, dacă este prea bun, Dumnezeu va dori să îl ia. În schimb, spuneți ceva de genul: „Bunicul este cu Dumnezeu acum” sau „Bunicul este în ceruri”.
„Să nu plângem pentru asta”. Dimpotrivă – nu ar trebui să vă negați și înăbușiți emoțiile dumneavoastră sau ale copilului dumneavoastră. Atunci când plângeți în fața copilului dumneavoastră, dați un model de comportament sănătos. În plus, explicați-i că orice emoție pe care o are, inclusiv furia și tristețea, este normală. Oamenii pot avea mai multe emoții în același timp (cum ar fi tristețea că le este dor de persoana respectivă, dar și fericirea că suferința ei a luat sfârșit). Discutați despre faptul că durerea este un proces în sine și că tristețea tinde să se diminueze în timp.
Concluzie
Învățarea copiilor despre moarte și suferință este un proces delicat și esențial pentru dezvoltarea lor emoțională. Pentru a-i ajuta să își trăiască suferința și să metabolizeze pierderea, este crucial să abordăm aceste subiecte cu sinceritate și empatie, adaptate vârstei și nivelului lor de înțelegere.
- Sinceritatea este cheia: Nu ascundeți pierderea de copii. Dacă este posibil, pregătiți-i din timp. Dacă vă confruntați direct cu situația, spuneți-le adevărul într-un mod adaptat vârstei lor.
- Explicați moartea conform valorilor voastre: Fie că vorbiți despre rai, îngeri păzitori sau despre transformarea în materie, împărtășiți-le aceste credințe. Copiii își vor dezvolta propriile convingeri pe măsură ce cresc, dar la vârste mici, povestea voastră va fi fundamentul înțelegerii lor.
- Clarificați ireversibilitatea morții: Spuneți-le că cine a murit nu se va mai întoarce în această lume. Acest lucru îi ajută să înțeleagă conceptul de moarte.
- Păstrați amintirile vii: Subliniați importanța momentelor petrecute cu cei dragi și încurajați copiii să rememoreze amintiri frumoase folosind poze și filmăro. Aceste amintiri le pot aduce confort și alinare.
- Permiteți copiilor să-și exprime durerea: Lăsați-i să plângă și să-și trăiască doliul. Fiți alături de ei, asigurându-i că este normal să fie triști și că și voi, părinții, sunteți triști. Plângeți împreună, dacă este cazul. Este important să știe că sunt înțeleși și sprijiniți.
- Acceptați durata procesului de doliu: Fiecare copil este diferit și poate avea nevoie de mai mult sau mai puțin timp pentru a procesa pierderea. Acceptați și sprijiniți suferința lor pe parcursul întregii perioade de doliu.
Prin aceste metode, îi putem ajuta pe copii să înțeleagă și să gestioneze pierderea într-un mod sănătos, dezvoltând astfel capacitatea de a face față dificultăților emoționale în viitor.
