Clubulcopiilor.ro au adunat cele mai frumoase poezii de iarnă pentru zilele cu zăpadă sau serile scurte si geroase. Strânge-te pe canapea cu copilul tău și citește-i poeziile noastre de iarnă preferate.
Cel mic stă cuminte, ascultând cu ochii mari. Poeziile despre iarnă readuc magie în sufletele noastre. Ele vorbesc despre nămeți cât casa, sănii care alunecă pe pante abrupte, păduri acoperite de nea și bucuria sărbătorilor.
Dar ce face iarna atât de specială pentru fiecare din noi? Este poate sunetul clopoțeilor de la sania Moșului sau șoaptele fulgilor care cad încet pe obrajii roșii, sau gândul sărbătorilor de iarnă când te revezi cu cei dragi? Fiecare poezie are darul de a picta o imagine în suflet: zăpada scârțâind sub pași mici, luminițele colorate din brazi sau un nas de morcov la omul de zăpadă.
1. Omul de zăpadă
Omul de zăpadă
Are guturai.
Tare i-ar fi bună
O cană de ceai.
Zice iepurașul,
Îndulcindu-și glasul:
” -Îți ofer un ceai,
Dar te costă…nasul!”
2. Iarna
3. Ninge ninge!
Ninge, ninge, ninge-ncetișor
cade, cade câte-un fulgușor.
Hai copii la derdeluș
Hai copii la săniuș.
Ninge, ninge, ninge-ncetișor
Cade, cade-un fulg ușor
Câmpul, pomii-ntregul sat
Haină albă-au îmbrăcat
4. Iarna
Iarna cea geroasă
A sosit acum.
Bulgări de zăpadă
Își fac loc pe drum.
Veselia-i mare
Pentru noi cei mici,
C-alergam pe stradă
Ca niște voinici.
Iarnă mult frumoasă,
La noi să mai vii,
Căci tu-ntotdeaună
Ne-aduci bucurii.
5. Fulgul de zăpadă
Pe obraz, pe nas, pe umăr,
Tot cad fulgii fără număr
S-a oprit în palmă unul,
Iute, iute, închid pumnul
Desfac pumnul,
Unde-i fulgul?
Am în mână-un strop de rouă,
Sau un bob de apă, plouă?
S-a topit în mâna mea
Ca o lacrimă de nea.
6. Omul de zăpadă
Sprijinit într-un toiag
Stă-n ogradă un moșneag
Poartă-n cap o oală veche
Răsturnată pe-o ureche.
Ochii negri si lucioși
Sunt cărbuni din vatră scoși
Nu-i lipsește nici lulea
Parcă pufăie din ea.
Iar pe piept, perechi, perechi,
Are moșul nasturi vechi.
Și mai are un nas roș
Ca o creastă de cocoș.
Când vine seara, iar obrajii copilașilor sunt roșii de frig, e timpul să ne adunăm în jurul bradului. Stelele strălucesc pe cer, iar luminițele bradului dansează vesel. Poeziile sunt mai calde și mai blânde, povestind despre liniștea iernii:
7. Brădulet, brădut drăguț
Brăduleț, brăduț drăguț,
Ninge peste tine!
Haide, hai, în casa mea,
Unde-i cald și bine
Pom de Anul Nou te fac,
Cu beteală am să te-mbrac
Și steluțe, o mie!
8. Ger cumplit
Gol, în crivăț, stă-n ogradă,
Omul nostru de zăpadă
Nici șoșoni n-are măcar
Nici manuși și nici fular.
-Mamă, adă-l la căldură,
Și să-i dăm că-i tare frig,
Ceai fierbinte și-un covrig!
9. Gerul
Astă noapte gerul
A bătut la geam.
Cine să-l audă?
Dacă eu dormeam.
A căzut zăpada
si s-a luminat…
Vai! Ce flori frumoase
Gerul a pictat.
Iarna nu e doar despre fulgi și râs. Ea ne învață despre prietenie și generozitate, despre cum să împărțim bucuria, chiar și printr-o poezie.
10. Iarna pe uliță – de George Coșbuc
A-nceput de ieri să cadă
Câte-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai răzbunat
Spre apus, dar stau grămadă
Peste sat.
Nu e soare, dar e bine,
Și pe rău e numai fum.
Vântu-i liniștit acum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.
Sunt copii.
Cu multe sănii,
De pe coasta vin țipând
Și se-mping și sar râzând;
Prin zăpadă fac mătănii;
Vrând-nevrând.
Gură fac că roată morii;
Și de-a valma se pornesc,
Cum prin gard se gălăcesc
Vrăbii gureșe, când norii
Ploi vestesc.
Cei mai mari acum, din sfadă,
Stau pe-ncaierate puși;
Cei mai mici, de foame-aduși,
Se scâncesc și plâng grămadă
Pe la uși
11. Omul de zapadă
În grădină, lângă stradă,
Șade omul de zăpadă.
L-am făcut cu mâna mea
Din covorul alb de nea.
Chiar de ninge, chiar de-i ger,
Eu mă joc frumos cu el.
Însă, când afară-i soare,
E topit de supărare.
12. Moș Crăciun din cer
Vă mirați voi cum se poate,
Moș Crăciun din ceriu de-acolo
De le știe toate-toate…
Uite cum, vă spune tata:
Iarna-n noapte pe zăpadă
El trimite câte-un înger
La fereastră să vă vadă.
Îngerii se uită-n casă,
Văd și spun – iar Moșul are
Colo-n ceriu la el în tindă,
Pe genunchi o carte mare.
Cu condei de-argint el scrie
Ce copil și ce purtare…
Și de-acolo știe Moșul,
Că-i șiret el, lucru mare!
13. Baba iarna intră-n sat – de Otilia Cazimir
Alergând, ca de năpastă,
Au venit buluc pe coastă
Doi băieți,
Mai isteți,
Să dea veste
La neveste,
C-au văzut în deal la stână,
Coborând din vârf de munte,
Peste ape fără punte,
Iarna sură și bătrână.
Mai târziu, mai pe-nserat,
A intrat și baba-n sat:
Uite-o-n capul podului,
În văzul norodului,
Pe-un butuc de lemn uscat,
Cu cojoc de căpătat,
Cu năframa de furat,
Cu catrința de aba,
Vântul să-l strecori prin ea!
Și cum suflă-n pumnii reci,
Scoate pâcla pe poteci,
Iar pe fund de văi destramă
Neguri vinete, de scamă.
Și-au ieșit băieții mici,
Mici și mulți,
Și desculți,
Și câțiva mai măricei,
Cu biciuști și cu nuiele,
Și cu prăștii subțirele,
Să alunge de pe-aici
Iarna cea cu gânduri rele.
14. Săniuța- de George Coşbuc
Neaua peste tot s-a pus,
A venit iarna drăguța,
Hai copii, pe deal în sus
Să ne dăm cu săniuța.
Câte unul, câte doi,
Ne suim în sănioară;
Fără cai și fără boi
Săniuța fuge, zboară.
Toți sunt rumeni la obraz,
Mulți coboară și mulți suie,
Unii râd, fac mare haz,
Alții capătă cucuie.
15. Moș Crăciun
Moș Crăciun cu plete dalbe
A venit de prin nămeți
Și aduce daruri multe
La fetițe și băieți
Moș Crăciun, Moș Crăciun.
Din bătrâni se povestește
Că-n tot anul negreșit
Moș Crăciun pribeag sosește
Niciodată n-a lipsit
Moș Crăciun, Moș Crăciun.
16. În seara de Crăciun de George Coşbuc
17. 𝐃𝐢𝐧 𝐚𝐧 𝐢̂𝐧 𝐚𝐧
18. Povestea fulgului pierdut
Un fulg plecase din înalt,
Spre lume albă, de cristal.
Și-n căderea lui, ușor,
Șoptea de dor, de dor, de dor…
Ajunse-n brațul unui pom,
Un loc străin, deloc un dom.
– „De ce sunt singur? Unde-s frații?
M-am rătăcit printre nămeții…”
În liniștea ce-l învăluia,
Un soare rece-l adia.
Și-n clipa-n care s-a topit,
A dus cu el un vis sfârșit.
19. Săniuţa fuge
Săniuța fuge,
Nimeni n-o ajunge,
Are dor de ducă
Parc-ar fi nălucă.
R: Toata ziua prin zăpadă
Vine lumea să o vadă
Săniuța e ușoară
Fuge parcă zboară.
Are tălpi lucioase
Vârfurile întoarse
Pod de scândurele
Să tot stai pe ele.
R: Toata ziua prin zăpadă
Vine lumea să o vadă
Săniuța e ușoară
Fuge parcă zboară.
Peste hopuri sare
Ca un zmeu călare
Hățul de –o sa scape
Trânta e aproape.
20. Iarna a sosit în zori
Iarna a sosit în zori,
La fereastră ne-a pus flori.
A sosit cu gerul ei,
Cu zăpadă și polei!
REFREN:
Cât de veseli suntem noi,
Că ne aduce bulgări moi.
Cu zăpadă ne jucăm,
Și cu bulgări aruncăm.
Săniuța va pleca,
Și pe pârtii va zbura.
Clopoțeii vor suna,
Și pe noi ne-or bucura.
REFREN:
Cât de veseli suntem noi,
Că ne aduce bulgări moi.
Cu zăpadă ne jucăm,
Și cu bulgări aruncăm.
Iarnă, iarnă, ești frumoasă,
Când nu ești prea friguroasă,
Că ne-aduci nămeți de nea,
Și plimbări cu sania!
REFREN:
Cât de veseli suntem noi,
Că ne aduce bulgări moi.
Cu zăpadă ne jucăm,
Și cu bulgări aruncăm.
21. Iarna e în toi
Din înaltul cerului,
Fulgii mari coboară lin.
Iarna-i aspră, e târziu,
Pământul alb e plin.
Vino, săniuța mea,
Sus, pe deal, la derdeluș!
Până-n vale, drumul alb
E numai bun de săniuș!
22. Ninge
Ninge, ninge neîncetat,
Și înghețul s-a lăsat.
Însă, nouă nu ne pasă,
Că suntem în haine groase.
Ninge peste derdeluș,
Hai cu toții la săniuș.
23. Masa de prânz
Iepurașu-i bucătar,
Pentru ciorbă toacă varză,
Pune morcov și mărar
Și-i atent să nu se-arză.
Cățelușul stă să vadă
Lumea despre el ce spune,
Din covrigii de pe coadă
A făcut tort cu alune.
Rața cară apă-n cioc,
Apă rece de la iaz,
O pune în poloboc
Ca să aibă la amiaz’.
Numai purcelușul doarme,
Sforăind de-atâta vreme,
Și așteaptă, că-i e foame,
La masă curând să-l cheme.
24. Iarna în pădure
În căsuța din poiană,
Sforăind asurzitor,
Doarme, vreme de-o iarnă,
Ursulețul MorMorMor.
Vulpița cea roșcovană,
În vizită la coteț,
Vede-o rață dolofană
Și-ar salva-o…
de la-ngheț.
Veverița Ronțăilă
Este foarte îngrijorată:
Alunele din cămară
Îi-or ajunge iarna toată?
Iepurașul Topăilă,
După rădăcini umblând,
Vede umbra-i în zăpadă
Și se-ascunde,
Tremurând.
25. Bulgărele de zăpadă
Mi-am făcut ieri singurel
Din zăpadă un bulgărel.
Mi-a plăcut atât de tare
Că l-am luat și la culcare,
Să doarmă în pat cu mine.
L-am învelit bine, bine.
I-am făcut și pijamale,
Dar a doua zi, păcat,
A dispărut nemâncat
Și-a făcut și pipi-n pat.
Poeziile de iarnă scurte nu sunt doar o modalitate plăcută de a introduce copiii în atmosfera magică a sezonului rece, ci și o oportunitate valoroasă de învățare. Citirea și recitarea poeziilor stimulează imaginația celor mici, le îmbunătățește vocabularul și îi ajută să-și dezvolte ritmul și memoria. În plus, prin versurile vesele sau melancolice, copiii învață să-și exprime emoțiile și să exploreze frumusețea limbii române.
Într-o lume dominată de tehnologie, lectura poeziilor rămâne un moment autentic de conexiune între copii și părinți, oferindu-le prilejul să descopere împreună magia cuvintelor. Așadar, alegeți o poezie frumoasă, faceți-vă comozi și bucurați-vă de farmecul iernii prin versuri pline de inspirație!
